Radu F. Alexandru (n. 12 iulie 1943, București) a încetat din viață la data de 26 decembrie 2025, la vârsta de 82 de ani, lăsând în urmă o operă care a influențat scena teatrală românească timp de peste 50 de ani.
Formarea sa interdisciplinară — studii în matematică, filosofie, regie de teatru și un doctorat obținut la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică (UNATC) — s-a tradus într-un canon dramatic complex. Printre titlurile reprezentative se numără Nimic despre Hamlet, Poveste despre tatăl meu, Tsunami, Labirint și Ultima dorință.
Pe lângă dramaturgie, a contribuit ca scenarist la cinematografie, colaborând cu regizori precum Dan Pița, Alexa Visarion și Dinu Tănase. A fost membru titular al Uniunii Scriitorilor din România și președinte al Filialei de Dramaturgie, poziții din care a influențat viața instituțională a culturii.
Pentru activitatea sa a primit distincții importante, între care Premiul UNITER pentru cea mai bună piesă a anului și Premiul „Ion Luca Caragiale” oferit de Academia Română, precum și multiple premii ale Uniunii Scriitorilor. Dispariția sa este raportată de surse culturale locale pe 26 decembrie 2025 și este percepută ca o pierdere majoră pentru dramaturgie, publicistică și televiziune culturală.
Moștenirea lui Radu F. Alexandru rămâne relevantă pentru studiile despre identitate, memorie și vinovăție în teatru, iar textele sale vor continua să fie montate și studiate în cercuri academice și instituționale.
